Săptămâna trecută am ajuns în Parlamentul României. Preț de câteva ore. La Grupul Ecumenic de Rugăciune. Am ajuns entuziasmat, dar am plecat fragmentat. În viziune. România e pe drumul declinului. De câțiva ani nu m-am mai uitat în ochii ei. Țara asta e plină de oameni cu speranțele ucise...
Am visat toți după ‘89 că o să fie bine. Și după 28 de ani de bâlbâială 75 % dintre români cred că țară merge pe sens interzis. PIB-ul a crescut de la 53 la 166 miliarde de dolari. Din ‘89 în 2016. Dar nu se simte deloc. Tot codașii Europei am rămas. Creștem fără dezvoltare și cheltuim mai mult pentru a trăi mai prost, vorba lui Cristian Grosu. Românii câștigă 2 euro pe oră. Danezi peste 25.
Salariile medii au ajuns de la 175 la 513 dolari. În același interval de timp. Dar peste 4 milioane de români au dat buzna în Occident. Azi avem cea mai mare diaspora din Europa! Și-o țară de bătrâni! De curând populația peste 65 de ani a depășit cu peste 301.000 persoane populația tânără de 0-14 ani (3,576 milioane față de 3,275 milioane persoane). La noi nu se mai fabrică deloc cărucioare de prunci. Decât bastoane pentru pensionari. Și totuși, speranța de viață e mai mică cu 6 ani ca media UE.
Declinul populației nu mai poate fi oprit. Indicele de vitalitate e doar de 1,4 copii/femeie (trebuie minim 2,1). Avortul e cel mai ridicat din Europa (peste 23 milioane de avorturi din 1950). Apoi la fiecare 24 ore mor 4 copii sub un an. Ni se nasc 180 și ceva de mii copii pe an și ne mor peste 250 mii de cetățeni! Așa că am rămas doar 19,5 milioane.
Orașele sunt în recul. 257 din 320 au populație in scădere. Peste 20% fiecare! Orașele cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai vulnerabile! Spațiile de locuit se degradează. Întreprinderile industriale au dispărut. Dar și cinematografele, librăriile ori centrele de cultură. Școlile se comasează iar liceele tehnologice au în programă cântecul lebedei. Păi dacă mai puțin de două treimi iau bacalaureatul? Nu mă mir că unii politicieni vor să scoată scrisul de mână din școli! Despre cercetare ce să vorbim? Numai 0,49% din PIB i se rezervă! Și cu procent zero nu poți face performantă decât zero!
Am ajuns codași și la sport. Fotbalul, tenisul au devenit o afacere. Titlurile mondiale ne ocolesc. Nicio Nadie nu mai ia 10. În școli se face doar o oră de sport. Cu manual, dar fără sportivi! Iar performerii sunt pe banii lui tata. Ca sindromul Halep.
Politicienii au 11% încredere! Așa zice IRES. Iar justiția 29. Dreptatea e din ce mai puțină. Inechitatea e ceva normal. Iar DNA-îl înălță încă Furtuna la Orizont. Pentru cât timp? Cine ajunge să scrie legi e o chestiune de putere, nu de justiție, zicea un politolog. Ce să mai zic de sănătate? Pare-mi-se mie că e la frecvență redusă.
Iar peste toate ni s-a stricat compasul moral, vorba doamnei Liiceanu. Vulgaritate. Teribilism adolescentin. Tatuaje. Can-can. Ficțiune. Bârfe, șmenuri, șușanele, vorba celor de la Cațavencu. Homosexuali. Scârboșenii. Nuditate. Lipsă de pudibonzi. Valorile s-au pierdut. Nici măcar diluat. Până și biserica a fost întrecută la încredere de... pompieri! De ce religia nu mai are forța de altădată? Sau vorba sorei noastre din Parlament, deputat Florica Cherecheș; “Mai este România o țară creștină?”
Ieri am vorbit cu un politician să organizăm un simpozion de 1 Decembrie. “Vor veni puțini. Oamenii nu mai sunt interesați”, s-a auzit de la celălalt capăt al wi-fi-ului. De ce oare? Spunea Dan Jurca, sociolog, că cea mai mare crimă a politicienilor români e că “au ucis speranța!” Poate de aceea românii nu mai cred în România...
Nu cred că țara mea are toate speranțele ucise! Deși am înșirat atât de multe mai sus. Speranța nu moare. Fiindcă speranța e ceva rupt din Dumnezeu. Speranța e vie! Speranța trăiește dacă mergi cu El de mână! Și cu o mână înving toată lumea dacă de cealaltă mă ține Hristos!
Capul sus români! Îmbărbătați-vă! Speranța nu moare atâta timp cât este Dumnezeu...
Nicolae.Geantă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu