După ce principiu vor fi osândiți oamenii la judecata de apoi?

Întrebare:

Bună ziua. Scuzați-mi deranjul, însă mi-a apărut o întrebare la care nu găsesc răspuns și v-aș fi foarte recunoscător dacă m-ați ajuta. Cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu, că a murit și a înviat. Nu înțeleg, însă, cum a murit El pentru păcatele mele atunci când eu încă nu existam? Și dacă El a murit pentru toate păcatele mele, atunci de ce eu mai sunt amenințat azi cu pierzarea veșnică, dacă nu-L primesc pe El ca Mântuitor personal? Doar prin moartea Lui am fost iertat de toate păcatele mele? Vă mulțumesc.

Domnul Isus într-adevăr a murit pentru păcatele întregii lumi: ,,El este Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29).

Cum a putut-o face? Apostolul Pavel în epistola sa către Romani la capitolul 5 compară aceasta cu felul cum a intrat păcatul în lume prin Adam:

… Astfel, dar, după cum printr-o singură greșeală a venit o osândă care a lovit pe toți oamenii, tot așa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toți oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viața. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulți au fost făcuți păcătoși, tot așa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulți vor fi făcuți neprihăniți (Romani 5:19-20)

Dumnezeu este în afara timpului: veacurile au fost create prin Domnul Isus (Evrei 1:2). Pe de altă parte, Dumnezeu este omniprezent (adică prezent și activ pretutindeni) și cunoaște inima și alegerile omului înainte ca el să se fi nascut și-i hotărâște soarta în dependență de inima și alegerile acestuia. De aceea, apostolul Pavel, în epistola sa către Romani, scrie:

De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său. Căci pe aceea pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați. Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a și chemat; și pe aceia pe care i-a chemat, i-a și socotit neprihăniți; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniți, i-a și proslăvit. (Romani 8:28-30).

Iar în epistola către Efeseni scrie că hotărârea aceasta Dumnezeu a luat-o înainte de întemeierea lumii:

În El (în Domnul Isus), Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără prihană înaiantea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiați prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. (Efeseni 1:4-6).

Următoarea întrebare este: dacă Domnul Isus a murit pentru păcatele mele, de ce mai sunt azi amenințat cu pierzarea veșnică?

Deoarece Domnul Isus a murit pentru păcatul întregii omeniri, toți vor învia în Hristos, după cum este scris:

… după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi ro; apoi, la venirea Lui, cei ce sutn ai lui Hristos. (1 Corinteni 15:22-23)

Deci, toți vor învia în Hristos, doar că soarta lor de mai departe va fi diferită:

Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică. (Daniel 12:1)

De ce? Pentru că viața veșnică este pentru cei ce cred în Domnul Isus, căci El a murit pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică (Ioan 3:15,16)

Domnul Isus, la prima sa venire, a venit ca să mântuiască lumea de Ziua Domnului, care este o zi de judecată asupra lumii:

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu a lui Dumnezeu. (Ioan 3:17-18)

Deci, osânda este pentru cei care nu cred în Fiul lui Dumnezeu, care a murit pentru păcatele lor.

La Apocalipsa 20:11-15 este descrisă judecata de apoi (Biblia vorbește desrpe mai multe judecăți). Potrivit acestui text, la judecata de apoi oamenii vor fi judecați după faptele lor, dar osândiți vor fi pentru că numele lor nu a fost găsit în cartea vieții:

Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea  scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. Marea a dat înapoi pe morții care erau în ea; Moartea și Locuința Morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și Moartea și Locuința Morților au dat înapoi pe morții care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. Și moartea și Locuința morților au fost aruncate în iazul de foc. Iazul este moartea a doua. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieții a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa 20:11-15)

După cum vedeți, amenințarea este pentru cei care nu cred în Numele Domnului Isus Hristos, care a murit pentru păcatele lor. Și ei nu vor fi osândiți la pierzare veșnică pentru păcatele săvârșite împotriva lui Dumnezeu, ci pentru faptul că nu au crezut în Numele Singurului Fiu a lui Dumnezeu, care a murit pentru păcatele lor.