Într-o vreme în care discuţiile teologice în contradictoriu nu se mai poartă doar între creştini şi necreştini, teologul Kevin DeYoung încearcă să dea răspunsul la întrebarea „Dacă credincioşii cred aceleaşi lucruri, de ce sunt bisericile atât de diferite?”
Răspunsul îl dă într-un articol postat pe site-ul http://www.thegospelcoalition.org, articol ce conţine 10 afirmaţii care sunt înţelese diferit de biserici şi care conduc la diferenţele – nu puţine – dintre bisericile creştine. Pastorul dă câteva explicaţii pentru a face un pic de lumină în problema diferenţelor dintre bisericile creştine, unele liberale, altele conservatoare.
În primul rând, bisericile s-au îndepărtat de misiunea lor din pricina faptului că religia îşi pierde popularitatea. În opinia lui DeYoung, misiunea bisericii primare, care ar trebui să fie continuată de bisericile contemporane, este facerea de ucenici din toate neamurile şi proclamarea supremaţiei lui Dumnezeu în toate lucrurile şi faţă de toţi oamenii.
În al doilea rând, biserica a devenit un loc prea comod. Din cauza dorinţei de a fi pe plac cât mai multor oameni, predicile nu mai sunt într-atât de mustrătoare şi de incisive, pentru a nu deranja publicul contemporan şi de a-l face să schimbe ceva în viaţa şi în inima lui. Aceasta face ca mesajul bisericii să nu mai fie unul ce evidenţiază doctrinele puternice, ci unul blând, care să se potrivească tuturor.
În al treilea rând, mesajul evangheliei este presupus, nu trăit. În timp ce esenţa teologiei nu este negată de credincioşi, aceasta devine practică rareori. Nimeni nu crede în lucruri greşite, dar, în realitate, nimeni nu crede prea mult în nicio doctrină. Ce lipseşte, afirmă DeYoung, este convingerea puternică şi comună în lucruri mai presus de subiectele uşoare, precum numele bolnavilor pe care să-i vizităm sau ce programe să pregătim.
Nu există o descriere doctrinală atentă a fiecărei biserici şi aceasta se întâmplă din pricina faptului că teologia nu mai este văzută ca motorul bisericii. Bisericile sunt descrise din ce în ce mai mult prin acţiuni caritabile sau proiecte ce evită mesajul central al evangheliei.
Predicarea cuvântului este minimalizată. Deşi aceasta nu se întâmplă la modul concret, deoarece există încă respect faţă de cuvântul predicat, în multe biserici se păstrează convingerea că predicarea face mai mult rău decât bine congregaţiei, lucru total greşit.
Credincioşii nu sunt îndemnaţi să regrete păcatul săvârşit. Deşi pare simplu, acesta este un mesaj deseori uitat. Preoţii şi pastorii îndeamnă la credinţa în Iisus, la ajutorarea semenilor şi la renunţarea la cele lumeşti, dar dacă nu are loc pocăinţa fiecărui membru, acea biserică nu are forţa spirituală necesară pentru a se ocupa de toate celelalte.
Nu există un model cu privire la studierea anumitor pasaje din Biblie. Oamenii nu vor studia şi înţelege anumite pasaje aşa cum au fost scrise, din cauza faptului că ele nu sunt puse în concordanţă cu altele, referitoare la aceeaşi temă. De aceea, oamenii au nevoie de modele din partea celor care le explică Biblia şi care le pot explica în detaliu şi cu claritate cum trebuie citită şi înţeleasă Biblia.
Nu există o eclesiologie coerentă. Fiecare biserică are felul ei de a funcţiona, de la predicare, la serviciul făcut de prezbiteri, de la funcţionarea diaconiei până la întâlnirile administrative. Din această privinţă, accentul cade uneori mai mult pe formă decât pe misiunea globală a bisericii.
Există o lipsă de preocupare pentru disciplina în biserică. Aceasta se referă atât la lipsa de disciplină individuală, cât şi la cea plenară, care se întorc, de cele mai multe ori, împotriva propriei biserici.
Credinţa că adevărata problemă nu este păcatul şi adevărata rezolvare nu este Iisus. Bisericile ar trebui să rămână atente la 2 lucruri: păcatul şi mîntuirea. Din păcate, multe biserici, chiar şi dintre cele care confirmă aceste adevăruri în doctrina lor, predică faptul că cea mai mare problemă a lumii este lipsa de educaţie, sărăcia, ameninţarea încălzirii globale sau imoralitatea din societate. Aceste biserici pierd din vedere esenţialul, şi anume confruntarea credinciosului care merge săptămânal la biserică cu păcatul din viaţa lui, care va fi iertat numai de Iisus Christos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu