Nu ne dorim blestemul! Vrem binecuvantarea! Am fost bolnavi si ne-am rugat mai mult, am citit mai cu pasiune, am fost mai sensibili fata de Dumnezeu. Am fost vindecati si am uitat de tot. Brusc, nu mai avem timp, o rarim cu biserica, cu rugaciunea si sanatatea de acum ne distanteaza tot mai mult de Dumnezeu.
Ai fost somer si te-ai rugat insistent sa primesti un loc de munca. L-ai primit, iar acum nu-ti mai ajunge timpul nici de biserica si nici de familie. Locul de munca te tine legat si nu-ti ramane decat sa te vaiti. Oare n-ar fi logic ca, dupa ce am primit binecuvantarea ceruta, sa ne apropiem mai mult de Datatorul ei?
Te-ai rugat sa pleci in strainatatate. Ai primit viza intr-un final si, odata cu ea, ai prins si gustul banului castigat mai usor. Inevitabilul s-a produs: ce putea fi o binecuvantare ai transformat intr-un blestem! Ai uitat asa de usor de sursa binecuvantarilor…
Te-ai casatorit cu cine ai crezut tu ca este potrivit, ai cerut ce ti-a placut si, culmea, ai primit! Doar ca abia acum ti s-au deschis ochii… Credeai ca e binecuvantare, dar s-a dovedit a fi opusul.
Lista poate continua. O introspectie ar fi bine sa ne facem cu totii: cum am fost atunci cand am avut mai putin si cum suntem azi cand avem atat de mult? Ne dorim lucruri binecuvantate, dar ele ne transforma… si ajungem de blestem.
De ce? Pentru ca evaluam binecuvantarea din perspectiva lumii, cu ochii firesti. Uneori, un picior rupt, o biserica mica, o situatie materiala precara se dovedesc a fi binecuvantari, nu urgie divina peste viata ta. S-ar putea ca acestea sa-ti pastreze prioritatile corect stabilite.
Nu te mai plange! Accepta tot ceea ce primesti, fiindca, sigur, ele vin ca o binecuvantare divina sau lucreaza inspre bine!
Fii binecuvantat asa cum vrea Dumnezeu!
Pastor Sorin Dumitru Cigher
Sursa: http://afirmativ.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu