“Sa nu te iei dupa multime…”

( Exod 23,2 )

Se stie despre lupi ca sunt animale deosebit de fioroase, atacand doar din dorinta de a ucide. Aceasta trasatura a lupilor le-a atras o ura inversunata din partea oamenilor, ceea ce a dus la disparitia acestei specii in multe tari.

Oamenii muntilor si ai padurilor au observat insa un lucru: cand este singur, lupul este un animal destul de fricos. Rareori poate fi intalnit singur, caci, la cea mai mica dovada a prezentei omului, fuge. Acesta este si motivul pentru care lupul este greu de vanat atunci cand e solitar.

In schimb, lupul devine deosebit de feroce cand se aduna in haita. Atunci nu mai stie de frica, atacandu-i pe oameni chiar si la marginea localitatilor. Probabil ca aceasta ferocitate de grup a lupului i-a inspirat pe latini cand au spus: “Homo homini lupus” ( Omul este ca un lup pentru oameni ).

Trist, dar perfect adevarat ! Omul se aseamana cu lupii, caci este fricos cand este singur, dar foarte rau si violent cand se afla in grup. Aceasta “metamorfoza” ciudata isi are explicatia in ceea ce numim in mod obisnuit “spiritul de masa”.

Are Biblia ceva de spus cu privire la spiritul de masa ?

In Exodul 23,2 gasim una din cele mai laconice si mai clare porunci date de Dumnezeu poporului Sau, care este in acelasi timp si un avertisment cu privire la puterea pe care o poate avea multimea asupra vointei si personalitatii omului ca individ: “Sa nu te iei dupa multime ca sa faci raul !”

Ati observat ca unii oameni se comporta intr-un fel cand sunt singuri, si cu totul altfel cand sunt in grup ? Aceiasi oameni care, atunci cand sunt singuri, te respecta si iti ofera intreaga lor colaborare, atunci cand sunt in grup, sunt de nerecunoscut: au porniri violente, sunt pusi pe cearta si iti sunt cei mai mari vrajmasi. Apoi, cand sunt din nou singuri, redevin amabili si gata sa colaboreze. Am trait aceasta experienta de nenumarate ori in viata…

Ce se intampla cu acesti oameni ? Exact ceea ce ne avertizeaza textul biblic: ei sufera puternica influenta a multimii. De la intrarea pacatului in lume, vointa si personalitatea omului au slabit in mod evident. Omul pacatos si-a pierdut in mare masura demnitatea cu care a fost inzestrat de Creator, devenind din ce in ce mai vulnerabil la influentele exterioare.

Satana a stiut sa foloseasca aceasta slabire a vointei , personalitatii si demnitatii umane in lupta sa acerba impotriva lui Christos si a bisericii Sale. Istoria este plina de dovezi in acest sens, iar viitorul va demonstra aceasta realitate trista.

Daca ne referim la influenta multimii asupra omului ca individ, putem identifica trei actiuni distincte:

1) Multimea incearca sa-l determine pe individ sa-si paraseasca propriile convingeri, silindu-l sa accepte viziunea ei.

Un exemplu biblic in acest sens este cel relatat in Exodu 32,1-7. 15-24, pasaj cunoscut sub titlul : “Vitelul de aur”. Faptele sunt urmatoarele: Moise lipseste din mijlocul poporului o perioada mai lunga de timp ( 40 de zile ), fiind pe munte ca sa primeasca instructiuni din partea lui Dumnezeu. Ramanand singur doar cu Aron, poporul asteapta rabdator si linistit pentru un timp. Dar zilele trec, iar impresiile scenelor traite cu ocazia darii Legii pe Sinai se sterg. Rabdarea poporului ajunge la capat si inaintea lui Aron se infatiseaza o delegatie prezentand o cerere care trebuie sa-l fi socat pe acesta; “Fa-ne un dumnezeu care sa mearga inaintea noastra; caci Moise, omul acela care ne-a scos din tara Egiptului,  nu stim ce s-a facut” ( cap.32. 1 )

Stia Aron ca nu vitelul ( simbolul boului Apis al egiptenilor ) ii scosese pe evrei din Egipt ? Desigur ca stia, deoarece Aron fusese martorul atator minuni care au insotit Exodul.

Stia Aron de porunca lui Dumnezeu de a nu face niciun chip cioplit ? Desigur ca stia. Faptul ca fusese ales de Domnul ca purtator de cuvant al lui Moise inaintea lui faraon, iar mai tarziu a fost ales in slujba de mare preot al poporului, demonstreaza ca Aron era un om deosebit, cu o morala sanatoasa, care-L cunostea pe Dumnezeul adevarat si cerintele Sale.

Si totusi, iata-l pe Aron intr-o postura gresita: trece peste convingerile lui personale si, sub presiunea poporului , face un lucru deosebit de grav, pe care altfel nu l-ar fi facut. Cum se explica aceasta schimbare de comportament ? Puterea celor multi. Desi in interiorul fiintei sale el stia ca face un pacat ascultand de doleantele poporului, Aron se dovedeste slab si nestatornic in fatza presiunii multimii.

2) Multimea il determina pe om sa calce o porunca clara a lui Dumnezeu.

1 Samuel 15 ne relateaza despre razboiul lui Saul, primul imparat al lui Israel, cu amalecitii. Porunca lui Dumnezeu era cat se poate de clara: poporul trebuia sa nimicesca cu desavarsire tot ce era viu din tabara vrajmasa, din motive pe care nu le discutam acum.

Dupa incheierea luptei, Samuel se duce in tabara si constata cu surpindere ca Saul nu a ascultat in totalitate de porunca lui Dumnezeu. Il  lasase in viata pe insusi imparatul amalecit Agag, precum si o parte din turmele de oi si boi ale acestuia.

La intrebarea mustratoare a lui Samuel: “De ce ?”, Saul raspunde: “Ma temeam de popor si i-am ascultat glasul.” ( vers.24 up.).

Stia Saul ca trebuia sa nimiceasca tot ce era viu ? Stia el ca era o porunca divina, nu una omeneasca ? Desigur ca stia. Atunci de ce a calcat aceasta porunca atat de clara ? Raspunsul este unul singur: Saul nu a putut sa se impotriveasca multimii.

3) Multimea il determina pe om sa calce cele mai elementare principii ale dreptatii la judecata.

Matei cap. 27 ne relateaza despre judecarea lui Iisus de catre Pilat din Pont, procuratorul Iudeii. Acest roman nu era un novice, iar principiile dreptului roman ii erau foarte bine cunoscute.  Judecase multe cazuri si terminase repede cu ele, caci avea experienta in domeniu.

Cazul lui Iisus l-a pus insa intr-o mare incurcatura. Pilat stia prea bine ca Iisus fusese dat in mainile lui“din pizma” ( Matei 27,18 ), nu pentru o vina reala. Apoi, ancheta facuta in acest caz ii dovedeau ca Iisus e nevinovat dupa legea romana, fapt pe care el insusi a fost nevoit sa-l recunoasca de mai multe ori ( vers. 24 ).

Si totusi, Pilat nu L-a eliberat pe Iisus, ci pe Baraba, care era un talhar. Apoi, ca nedreptatea sa fie si mai mare, a poruncit ca Iisus sa fie batut cu nuiele si , in cele din urma, sa fie executat prin crucificare, cea mai grea si rusinoasa pedeapsa care se putea da la acea data.

De ce a calcat Pilat principiile dreptului roman pe care le cunostea atat de bine ? Nici el nu stia de ce a facut acest compromis. Noi insa stim: presiunea multimii.

In toate cele trei exemple amintite nu a fost vorba de oameni simpli din popor, care ar putea fi banuiti de vulnerabilitate fatza de influentele exterioare, ci de oameni sus-pusi, oameni care ei insisi erau influenti. Aron era mare preot, Saul era imparat, iar Pilat era procurator roman. Daca asupra unor oameni ca acestia multimea a avut o asa de mare putere, ce se va intampla cu oamenii de rand ?

Insa, multimea nu numai ca are o mare putere de influenta asupra individului, dar ea este si deosebit deoscilanta.

Priviti la evreii adunati in jurul Sinaiului, cu ocazia darii Legii ! Cat de impresionati erau ei in mijlocul scenelor pe care le-au trait, astfel incat sunt gata sa-I promita lui Dumnezeu : “Vom face tot ce a zis Domnul” ( Exod 19,8 ). Dar iata ca nu trec decat cateva zile si este suficient ca Moise sa lipseasca dintre ei pentru ca poporul sa se schimbe radical si sa treaca de la inchinarea la adevaratul Dumnezeu la cea mai josnica idolatrie.

Priviti la atitudinea multimii fatza de Mantuitorul cu ocazia intrarii Sale in Ierusalim, in ziua Floriilor. Pe tot traseul se puteau auzi strigate de bucurie: “Osana Fiul lui David !  Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului ! Osana in cerurile prea inalte !” ( Matei 21, 9 ).

Dar aceeasi multime, dupa doar cateva zile, adunata in jurul pretoriului lui Pilat, striga plina de ura: “Sa fie rastignit !”, i-au raspuns cu totii” ( Matei 27,22 ).

Daca multimea are o influenta atat de mare asupra omului si daca ea este atat de schimbatoare, ce avem de facut pentru a scapa de influenta ei ? Si in aceasta privinta avem multe de invatat de la Domnul Iisus Christos, caci El a cunoscut mai mult decat oricare dintre oameni puterea  influentei pe care o are multimea asupra omului ca individ.

Nimeni nu a identificat  mai bine ca El arma pe care Satana o foloseste impotriva poporului lui Dumnezeu prin puterea multimii. Ascultatorii Sai se adunau cu miile pentru a-L asculta, dar in acelasi timp Il spionau ca sa-L prinda cu vorba. Multimea se arata insetata de cuvant, dar Il parasea indata ce adevarul predicat nu-i mai convenea. Multimea Il intampina cu osanale, dar tot ea era cea care-L acuza, condamnandu-L la moarte.

De aceea, sa-L intrebam pe El ce sa facem cand suntem confruntati cu marea putere a multimii !

Iata doua afirmatii aparent contradictorii ale Mantuitorului:

“Cand a vazut gloatele, I S-a facut mila de ele, pentru ca erau necajite si risipite, ca niste oi fara pastor” ( Matei 9,36 ).

“Iata , Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti intelepti ca serpii si fara rautate ca porumbeii. Paziti-va de oameni !” ( Matei 10, 16.17 )

Ce sa intelegem din aceste afirmatii: Multimea este o turma de oi fara pastor, sau o haita de lupi ?

Si una si alta ! Domnul a vazut in multime si partile ei bune, dar si pe cele rele. Nu trebuie sa uitam niciodata ca traim in mijlocul unei multimi fara pastor, al carui stapan necrutator si rau, Satana, o transforma adesea intr-o haita de lupi. De aceea se cere intelepciune si prudenta maxima din partea copiilor lui Dumnezeu care sunt nevoiti sa traiasca inca in aceasta lume. E nevoie de spirit de discernamant dat de Duhul Sfant pentru a sti cum sa ne purtam in prezenta multimii si pentru a avea puterea de a rezista influentei ei.

In acelasi timp, desi multimea ne poate face mult rau prin spiritul de masa care o caracterizeaza, noi trebuie sa vedem dincolo de aparente, sa-i vedem pe oamenii care o alcatuiesc, oameni nefericiti, fara Dumnezeu si fara viitor, oameni care au nevoie de ajutorul nostru.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial, un evanghelist francez, pe nume Dapozzo, a fost inchis intr-un lagar de concentrare. Intr-o zi,  este chemat in biroul comandantului. Pentru cateva clipe, Dapozzo este singur in birou. Masa era pusa si mai multe feluri de mancare asteptau sa fie servite. Insa pe masa nu se afla decat un singur rand de tacamuri.

Peste putin timp, comandantul intra in birou si incepe sa fie servit ca un rege, in timp ce Dapozzo il priveste chinuit de o foame de lup. Dar nu aceasta era lucrul cel mai dureros pentru evanghelist. A urmat cafeaua, si in timp ce comandantul o sorbea cu nesat, acesta scoate din buzunar un mic pachet, il pune pe masa si ii spune detinutului: “Priveste acest pachet ! Ti l-a trimis sotia ta din Paris. E plin de prajituri.”

Dapozzo stia in ce saracie traia sotia lui si cat trebuie sa fi economisit ea ca sa-i trimita acest mic pachet. Insa comandantul desface pachetul si incepe sa manance prajiturile in fatza detinutului, una dupa alta, fara sa-i dea acestuia nici macar una.

“Dati-mi cel putin una, nu pentru a o manca, ci ca amintire de la sotia mea”, se roaga Dapozzo de comandant. Acesta insa zambeste si mananca si ultima bucata de prajitura…. Era punctul culminant si Dapozzo simte cum ura ii inunda sufletul. In aceeasi clipa insa, simte cum ura se schimba in mila, gandindu-se: “Bietul de tine ! Nu ai pe nimeni care sa te iubeasca. Esti inconjurat numai de ura. Eu sunt fericit, pentru ca sunt un copil al lui Dumnezeu. Dar el ? El este ca o oaie fara pastor…”

Simtind mila celui dinaintea sa, comandantul se ridica si pleaca. Dupa terminarea razboilui, Dapozzo i-a facut o vizita fostului comandant de lagar. “Vreti sa va razbunati?”, l-a intrebat ingrijorat comandantul pe evanghelist. “Da”, raspunde Dapozzo, “vreau sa ma razbun. As dori sa luam masa impreuna si am adus si un tort…”

Porunca: “Sa nu te iei dupa multime ca sa faci raul !” este un adevar mereu prezent, dar care va fi actual mai ales pentru credinciosii ultimei generatii. In viitorul nu prea indepartat, biserica lui Christos va fi confruntata cu spiritul de masa al oamenilor. In numele religiei, al ordinii si al legilor , multimile vor da pe fatza o cruzime greu de imaginat, actionand asemenea unei haite de lupi. Pentru a lovi in poporul lui Dumnezeu, Satana se va folosi din plin de arma puternica a spiritului de masa.

“Veti fi urati de toti din pricina Numelui Meu” , ne spune Domnul Iisus.  “Din pricina Mea veti fi dusi inaintea dregatorilor si inaintea imparatilor ca sa slujiti de marturie inaintea lor si inaintea neamurilor.” ( Matei 10, 22.18 ).

Astazi suntem impreuna, in biserica, intarindu-ne si incurajandu-ne reciproc atunci cand suntem incercati. Dar maine ? Maine va trebui sa stam singuri, pe propriile noastre picioare, bazati pe propriile noastre experiente cu Dumnezeu. Maine vom sta singuri in fatza multimilor agitate de “dumnezeul veacului acestuia”, Diavolul. Cum vom reactiona ?

“Sa nu te iei dupa multime ca sa faci raul !” Chiar daca vei ramanea singur si toti te vor parasi, chiar daca se va prabusi cerul de deasupra capului tau. Mantuitorul iti promite: “Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului” ( Matei 28, 20 ). Si daca-L avem pe El, cu noi vor fi mai multi decat cu ei.

Fie ca “nici viata, nici moartea, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea , nici adancimea, nicio alta faptura sa nu ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Iisus Christos, Domnul nostru.” ( Romani 8, 38.39 )

Lori Balogh

http://www.loribalogh.ro/2012/04/%E2%80%9Csa-nu-te-iei-dupa-multime%E2%80%A6%E2%80%9D/