Radio Maranata Vulcan

vineri, 13 februarie 2015

“Razboaie si vesti de razboaie”

“Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie. Vedeti sa nu va inspaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci” ( Matei 24, 6 )

Comoara din casele noastre
Cand Maria, regina Scotiei, a fugit in Anglia in anul 1568, ea a luat cu sine un valoros colier de perle negre, primit de la un prieten. Cativa ani mai tarziu, Maria a fost executata prin decapitare. Regina Elisabeta I a Angliei a cerut agentilor sai secreti sa gaseasca acest colier pretios, insa functionarii Muzeului Britanic, Scotland Yard-ul si toti detectivii particulari au incercat zadarnic sa-l gaseasca. Timp de 350 de ani, locul in care se afla ascuns colierul reginei Maria a ramas o mare taina.
     In 1920, doua tinere americane care vizitau Anglia au intrat intr-un magazin de vechituri, cerand negustorului ceva ieftin pentru a fi luat ca amintire. Proprietarul magazinului a luat un sirag de margele negre, atarnat intr-un cui si prafuit de vreme si l-a vandut celor doua tinere pentru un siling.
Tinerele au dus siragul de margele la un giuvaergiu din Londra pentru a-l curati. A doua zi, cand s-au dus sa-si ridice suvenirul, tinerele au fost invitate in biroul administratorului Muzeului Britanic, unde un functionar le-a oferit suma de 25 000 $ pentru colier. Dupa 350 de ani de cautari, fusese gasit colierul cu perle negre al reginei Maria a Scotiei.
Oare cum s-a simtit proprietarul acelui magazin de vechituri cand a aflat mai tarziu ca avusese in mana o comoara pe care o lasase ani de zile sa se prafuiasca intr-un cui de pe peretele magazinului sau ? Probabil ca nu si-a iertat niciodata neglijenta de care a dat dovada in toti acei ani in care valorosul colier a stat in magazinul sau fara ca el sa stie acest lucru.
De aceeasi neglijenta, insa cu consecinte infinit mai grave, dau dovada milioane de oameni atunci cand se raporteaza la Biblie – cartea prafuita din casele multora dintre noi, dar care contine comori inestimabile. Multi o considera o vechitura, o antichitate demna de a fi gazduita doar de muzee, fiind total ignoranti cu privire la valoarea adevarurilor pe care le contine.
Oare ce simtaminte vor trai in ziua cea mare a socotelilor toti acesti oameni care au desconsiderat Cuvantul lui Dumnezeu cand vor realiza ce valoare imensa au avut in mainile lor, in casele lor si in bisericile lor, dar ei n-au stiut lucrul acesta ?

Profetia biblica – o valoare pentru timpuri aparent fara valoare
Comorile pe care cerul le-a ascuns in Sfintele Scripturi si pe care le pune la dispozitia oricarui om care le doreste sunt nenumarate. Valori ca: adevarul, frumosul, binele, neprihanirea, dragostea, mantuirea si multe altele sunt valori vesnice de care avem nevoie cu totii, indiferent ca recunoastem sau nu acest lucru.
Pentru omul insetat de cunoastere, profetia biblica deschide un camp vast de studiu. Si aceasta pentru ca Biblia, desi condamna metodele si practicile oculte care se ocupa cu cunoasterea viitorului ( vezi Deuteronomul 18, 9-14 ), ea are multe de spus cu privire la lumea de maine.
Dupa ce ne prezinta principiile dupa care actioneaza Dumnezeu in cazul judecatii pe care o aduce asupra unui om, unui popor sau unei civilizatii ( Dumnezeu intai avertizeaza, apoi acorda timp de har si de indreptare, salveaza tot ce se poate salva si abia la urma aduce pedeapsa ), Biblia ne prezinta si cateva modele ale judecatii lui Dumnezeu: potopul, nimicirea Sodomei, distrugerea Ierusalimului, etc. ).
Profetia biblica poate fi incadrata la capitolul “Avertizari” cu privire la mersul lumii si evenimentele viitoare, iar semnele sfarsitului, atat de numeroase si prezente in profetiile cu caracter apocaliptic, ne arata ca inca suntem in timp de har. Este un timp in care trebuie sa profitam pentru a ne pregati in vederea ultimei mari stramtorari.

Semnele vremii
Pasajul din Matei 24, 3-14 reprezinta un tablou al mai multor semne prevestitoare ale sfarsitului, semne apartinand diferitelor domenii ale vietii: religie, politica, viata sociala, natura, sanatate, etc.
Cineva ar putea obiecta ca toate aceste lucruri s-au intamplat mereu in istoria omenirii, deci ele nu au nicio relevanta pentru timpul sfarsitului la care ne referim. Stiti ca si aceste obiectii au fost prevazute in Cuvantul lui Dumnezeu ?
     “Inainte de toate sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri care vor trai dupa poftele lor si vor zice: “Unde este fagaduinta venirii Lui ? Caci de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii” ( 2 Petru 3,3.4 ).
Raspunsul la aceasta obiectie vine insa mai tarziu:
     “Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii, ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara , ci toti sa vina la pocainta. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet si trupurile ceresti se vor topi de mare caldura si pamantul cu tot ce este pe el va arde” ( vers. 9.10 ).
In ce masura evenimentele enumerate in Matei 24 sunt semne ale sfarsitului ? Am discutat cu un preot ortodox cu o vedere larga despre subiectul revenirii Mantuitorului si al semnelor care o vor precede. El a facut urmatoarea afirmatie: “Intotdeauna au fost razboaie, dar niciodata ca astazi; intotdeauna au fost cutremure, dar niciodata ca astazi; intotdeauna au fost epidemii, foamete si proroci mincinosi, dar niciodata ca astazi. Cred ca revenirea Mantuitorului este foarte aproape.
Observatia preotului este corecta: pe masura ce ne apropiem de finalul de istorie, toate aceste semne se inmultesc si devin mai evidente. Iar statisticile nu fac decat sa confirme aceasta realitate.
“Raboaie si vesti de razboaie
De cand exista omul pe pamant, de la Cain si Abel – primii oameni implicati intr-un razboi nimicitor – si pana astazi, razboaiele nu au contenit. Istoria insasi nu este altceva decat o succesiune de razboaie, intrerupte doar de scurte perioade de pace. Indiferent cum s-au numit ele: razboaie de cucerire, de aparare, de independenta, de secesiune sau civile, acestea nu au lipsit din viata niciunei generatii, fiind considerate ca fiind o adevarata capodopera a Diavolului.  Violenta, jaf, saracie, foamete, moarte, suferinta, boala, violuri, nedreptate, minciuna, crima, toate acestea nu sunt decat detalii ale teribilului tablou al razboiului in care Satana isi gaseste cea mai mare placere.
Exista speranta ca in zbuciumata istorie a lumii va fi un timp in care razboaiele sa devina istorie si ca omenirea va invata din lectiile dure ale trecutului ? Profetia biblica infirma acest lucru. Venind la profetul Daniel pentru a-i aduce raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunea sa, ingerul Gabriel ii spune acestuia, printre altele: “Este hotarat ca razboiul va tinea pana la sfarsit si impreuna cu el si pustiirile” ( Daniel 9,26 ).
Ce anume face ca razboaiele sa fie un semn al sfarsitului, din moment ce intreaga istorie a umanitatii este marcata de prezenta lor ? Iata cateva argumente:
1) Niciodata pana in secolul al XX-lea, omenirea nu a cunoscut ce inseamna un razboi mondial. Intotdeauna au existat conflicte locale sau regionale, insa niciodata lumea nu a devenit in intregime un cazan clocotind de ura, violenta si crima ca in cazul celor doua razboaie mondiale.
2) Pe masura ce trece timpul, razboaiele ( fie locale, fie mondiale ) devin tot mai distrugatoare. Daca Primul Razboi Mondial a fost un razboi al invalizilor, dat fiind faptul ca armele nu erau atat de sofisticate ca astazi, cel de-al Doilea Razboi Mondial nu a lasat atat de multi invalizi, insa a facut peste 50 de milioane de victime.
Odata cu trecerea vremii, nu doar violenta omului a crescut, dar si tehnologiile de lupta s-au dezvoltat, sporind forta de distrugere a armelor din ce in ce mai sofisticate. Intr-un singur razboi civil, in Indonezia, au cazut victime peste un milion de oameni ( 1975-1998 ).
3) Incepand cu 6 august 1945, omenirea a intrat intr-o noua etapa: era atomica. Incepand cu acel an, desupra planetei noastre se aduna, tot mai numerosi si mai intunecati, norii amenintatori ai razboiului nuclear.
Daca prima bomba atomica, lansata asupra orasului Hiroshima in 6 august 1945, supranumita ironic “Little Boy” ( “Baietasul” ), a reusit cu o singura lovitura sa ucida circa 66 000 de oameni si ranind alti 69 000 de oameni, oare ne putem imagina ce forta de distrugere au bombele nucleare de astazi ?
La doar unsprezece ani de la capitularea Japoniei, in 1956, arsenalul nuclear al lumii apusene detinea peste 50 000 de bombe mult mai nimicitoare decat “nevinovatul Baietas.“ Practic, pe pamant sunt inmagazinate atatea arme nucleare incat intregul glob pamantesc ar putea fi distrus de cateva ori daca toate ar exploda. Oare trebuie sa ne mire faptul ca, in planul Sau de refacere a Creatiei, Dumnezeu va fi nevoit sa nimiceasca prin foc batranul nostru pamant ? Oare toate aceste arme de distrugere in masa nu trebuie sa dispara pentru totdeauna, lasand loc unui cer nou si unui pamant nou in care va locui neprihanirea ?
4) Atunci cand vorbeste despre “razboaie si vesti de razboaie”, Domnul Iisus se refera nu doar la conflictele propriu-zise, ci si la inarmarea popoarelor lumii. Alte traduceri ale Bibliei folosesc expresia “zgomot de razboaie” ( ex. trad. in l. franceza Crampon ), ceea ce inseamna acelasi lucru: inarmare fara precedent.
Astazi, se poate observa ca nu doar natiunile puternice sunt angrenate in cursa nebuna a inarmarii, ci si natiunile mici, cu economii slabe, cheltuiesc sume uriase din bugetul lor pentru a se inarma. Daca in 1945 exista o singura putere nucleara ( SUA ), in doar cativa ani au aparut o multime de state care au devenit puteri nucleare: Franta, fosta URSS, Anglia, China, Pakistan, in timp ce alte state detin aceasta arma in secret sau fac mari eforturi pentru a o detine.
De ce, in ciuda tratatelor de neproliferare atomica, cursa inarmarilor continua ? Lucrul aceasta a fost profetizat nu pentru ca Dumnezeu a hotarat acest lucru, ci pentru ca El, in prestiinta Sa, a prevazut directia in care se indreapta omenirea decazuta.
5) Pe zi ce trece, orice conflict local are tendinta de a se globaliza. Daca in trecut se luptau doua popoare undeva pe glob, nu era cazul ca alte popoare sa se nelinisteasca. Astazi situatia s-a schimbat radical: orice razboi local are implicatii mondiale, riscand sa degenereze intr-o noua conflagratie mondiala. Sa ne reamintim doar de razboiul din fosta Yugoslavie si de nelinistea globala pe care a produs-o acesta.
6) In cursa inarmarilor, omenirea foloseste tot ce are mai bun in materie de tehnologie, materii prime si inovatie. Ultimele descoperiri stiintifice sunt folosite cu prioritate in domeniul militar si abia mai tarziu in alte domenii ca: sanatatea, industria civila, transporturi, etc. Cei mai eminenti savanti sunt atrasi sa lucreze in domeniul militar, apreciindu-se ca circa 60% din oamenii de stiinta care traiesc astazi sunt folositi in industria militara.
Se folosesc tot mai multi roboti sofisticati pe considerentul ca omul poate cadea sub influenta unor emotii ( empatie, mila ), in timp ce un robot programat sa ucida nu va cunoaste niciodata astfel de sentimente.
Se apeleaza la parapsihologi, telepatie si tot felul de practici oculte, guvernele natiunilor puternice ale lumii alocand sume uriase pentru cercetari in acest domeniu. De asemenea, ultimele descoperiri in domeniul spatial sunt folosite in acelasi scop militar. Tot mai multi sateliti spion supravegheaza de sus fiecare centimetru patrat  al suprafetei terestre, sesizand orice eventuale miscari de trupe.
Ultimele descoperiri in domeniul chimiei sunt folosite la fabricarea armelor chimice, desi ele sunt interzise prin tratate internationale. Ultimele descoperiri in domeniul biologiei sunt folosite la fabricarea armelor bacteriologice, desi si acestea sunt interzise prin aceleasi tratate.
Astazi se vorbeste tot mai mult de razboaie ale mediului, razboaie climatice, razboaie psihologice, razboaie economice, etc. Stocurile de arme nucleare sunt atat de mari incat in urmatoarele decenii ar putea zilnic sa explodeze cate o bomba nucleara, fiecare din ele avand o putere distrugatoare mai mare decat tot explozibilul folosit in cel de-al Doilea Razboi Mondial.
In 1985, cheltuielile pentru inarmare ajunsesera la o mie de miliarde de dolari, ceea ce inseamna cate doua milioane de dolari cheltuiti in fiecare minut, sau 30 000 de dolari cheltuiti in fiecare secunda. Lista poate continua…
Daca la toate acestea adaugam si exacerbarea spiritului nationalist ( “un neam se va scula impotriva altui neam” ), aparut pe pamant de la incurcarea limbilor cu ocazia construirii Turnului Babel, tabloul devine complet.
Spiritul demonic al nationalismului bantuie lumea intreaga, facand ca tari in care popoarele au trait mult timp in pace si armonie sa se confrunte cu secesiunea. Pe de alta parte, scenariile facute de savanti cu privire la eventualitatea izbucnirii unui al treilea razboi mondial sunt cat se poate de sumbre, ducand la concluzia ca viata ar disparea complet de pe frumoasa noastra planeta albastra.
Doar prin explozia a 1% din intregul arsenal nuclear, s-ar produce atatea modificari geo-climaterice incat viata ar deveni imposibila prin:
- disparitia luminii solare timp de cateva luni
- scaderea temperaturii pana la -20* C
- inghetarea raurilor si lacurilor
- o crestere a radiatiilor nocive de circa 4-5 ori, ceea ce ar insemna moartea tuturor speciilor de animale
Poate exista un scenariu mai sumbru decat acesta ?

“Vedeti sa nu va inspaimantati”
Daca ne-am opri doar la aceste informatii, care sunt mereu depasite de la o zi la alta, de la un an la altul, sufletele noastre ar trebui sa se umple de groaza. De aceea, prevazand acest lucru, Mantuitorul a adaugat cateva cuvinte care au menirea sa ne aduca optimismul si increderea:
     “Vedeti sa nu va inspaimantati, caci toate aceste lucruri trebuie sa se intample. Dar sfarsitul tot nu va fi atunci” ( Matei 24,6 ).  Versetul 8 continua: “Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor.
Daca istoria acestui pamant s-ar desfasura la intamplare, la voia fortelor raului, atunci am avea motive de ingrijorare. Insa Mantuitorul ne asigura ca deasupra evenimentelor si deasupra istoriei exista un Dumnezeu Atotputernic care tine totul sub controlul Sau.
In Apocalipsa 7,1-3, avem tabloul impresionant al unor ingeri puternici care controleaza “vanturile” razboaielor, pentru ca ele sa nu izbucneasca si sa nimiceasca fara limite. Dumnezeu are o lucrare de incheiat pe pamant si, in mila si dreptatea Sa,  El nu va ingadui fortelor raului sa distruga lumea pana ce nu vor fi epuizate toate mijloacele de salvare. Nici Diavolul, nici militarii, nici politicienii lumii nu vor stabili cand sa se sfarseasca istoria lumii, ci Creatorul tuturor lucrurilor va hotara acest lucru.
“Vedeti sa nu va inspaimantati”, ii indeamna Domnul pe urmasii Sai. Biblia este plina de fagaduinte pentru cei care se incred in Dumnezeu, fie la bine, fie la rau. Unele din cele mai miscatoare promisiuni divine sunt cele din Psalmul 91, 1-12:
     “Cel ce sta sub ocrotirea Celui Prea Inalt si se odihneste la umbra Celui Atotputernic, zice despre Domnul: “El este locul meu de scapare si cetatuia mea, Dumnezeul meu in care ma incred!”
     Da, El te scapa de latul vanatorului, de ciuma si de pustiirile ei. El te va acoperi cu penele Lui si te vei ascunde sub aripile Lui. Caci scut si pavaza este credinciosia Lui !
     Nu trebuie sa te temi nici de groaza din timpul noptii, nici de sageata care zboara ziua, nici de ciuma care umbla in intuneric, nici de molima care bantuie ziua in amiaza mare.
     O mie sa cada alaturi de tine si zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii si vei vedea rasplatirea celor rai.
     Pentru ca zici: “Domnul este locul meu de adapost !” si faci din Cel Prea Inalt turnul tau de scapare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge si nicio urgie nu se va apropia de cortul tau.
     Caci El va porunci ingerilor Sai sa te pazeasca in toate caile tale si ei te vor duce pe maini, ca nu cumva sa te lovesti cu piciorul de vreo piatra.
Promisiunile lui Dumnezeu sunt minunate, incurajatoare si apartin tuturor. Insa doar cei care se pun la adapostul credintei si al ascultarii de vointa Lui vor beneficia de ele.
http://www.loribalogh.ro/

Niciun comentariu: