Creștinismul care are sens în vremuri de încercare…

Creștinismul care are sens în vremuri de încercare…

Într-o vreme ca și aceasta, dominată de panică, anxietate, fake news și frică de moarte, lumea nu are nevoie de un creștinism mistic, ascuns în noaptea indiferenței sau a prostiei abisale. Acum, mai mult ca altădată avem nevoie de un creștinism rațional, manifestat în fapte de dragoste și jubilând de conștiența prezenței lui Cristos, prin Duhul Sfânt, în inimile noastre.

Un creștinism plângăcios în astfel de timpuri este un non sens, este o palmă pe obrazul lui Cristos care ne-a avertizat din timp că în lume vom avea necazuri, dar ne-a spus: “Curaj! Eu am biruit lumea”. Cui folosește astăzi un creștinism doar defensiv, când Mântuitorul a promis Bisericii că nici porțile Hadesului nu o vor birui. Oamenii au nevoie să vadă în trăirea noastră un creștinism asertiv și marcat de o mare bucurie, o sărbătoare continuă a morții și învierii lui Cristos, nu doar un post prelungit.

În mijlocul fricii de moarte care se vede nu doar în secțiile de terapie intensivă sau în expresia de pe fețele decidenților din prima linie, ci cam peste tot; chemarea creștinului este de a demonstra practic fascinația vieții din belșug despre care vorbea Isus și trăirea în speranța vieții eterne care îi produce satisfacție deja de aici, deși nu o experimentează încă deplin acum.

În mijlocul rătăcirilor de tot felul, al minciunilor promovate cu succes, inclusiv de unii creștini hiperactivi care nu realizează că diavolul, deși pare eficient ca și ei, este ridicol, nu fascinant cum vrea să pozeze; chemarea creștinului este de a arăta că Isus Cristos nu a venit în lumea noastră ca să mărească obscuritatea și confuzia, ci ca să limpezească dincolo de contestare scopul și sensul vieții.

Creștinismul care are sens în astfel de vremuri este creștinismul care face din relația cu Dumnezeu o rescriere la nesfârșit, în orice condiții, a jurnalului fericirii. Creștinismul care va avea impact în epoca postcoronavirus este creștinismul care acum îl prezintă pe Cristos așa cum este El prezentat în Scriptură, transparența perfectă, claritatea ultimă, gândirea și bunul simț desăvârșite.

Creștinismul de care are lumea nevoie acum, în vremuri de restriște, confuzie și încercare, este creștinismul dominat de Cristos care ni S-a arătat și care ne-a arătat calea, adevărul și viața, identificându-Se cu acestea și zădărnicind prin ele rătăcirea, minciuna și moartea. Promovarea acestui creștinism în familiile noastre, în bisericile noastre și în comunitățile în care trăim îi va aduce glorie lui Dumnezu, îl va înălța pe Cristos și va favoriza prezentarea Evangheliei și transformarea oamenilor prin puterea Duhului Sfânt.

Samy Tuțac

Sursa: http://www.baptist-tm.ro

De cine suntem conduși?

Când s-au ridicat în țara noastră oameni atât de porniți împotriva lui Dumnezeu? Văd cum se încurajează păcatul de acolo de sus, din fruntea țării, prin faptul că se sponsorizează un muzeu al destrăbălării, văd cum se dorește fraternizarea cu Occidentul pe linia introducerii libertinajului sexual în scoli, văd cum Postul TV Digi scrie cu litere de o șchioapă că “virusul a venit pe calea credinței”, iar acum citesc ceva ce mă îngrozește, anume că directorul SGA Suceava este demis din cauza gestului de a se ruga lui Dumnezeu în public, în genunchi, înaintea instituției. Las mai jos declarația acestuia:

”Pace. Cum vă spuneam ieri, dimineață m-a sunat șeful meu de la Bacău, pentru că a primit ordin să mă demită pentru gestul meu, de a mă ruga în fața clădirii, ca Dumnezeu să se îndure de Suceava/România și să oprească această pandemie de Covid 19. Le-am spus că nu am greșit cu nimic față de voi, nici față de Dumnezeu. El a zis că așa a venit ordinul de la București. Și astăzi am primit decizia prin fax, cu data de 10-04-2020, sunt schimbat din funcție. De 6 ani sunt pe acest post și cred că este și acest lucru în voia Lui Dumnezeu. Șefii mei au zis că regretă pentru că nu au ce să-mi reproșeze, dar cred ei că Dumnezeu va face dreptate! Le-am spus că nici eu nu le reproșez nimic și continui să mă rog așa cum am declarat. Vă mulțumesc pentru rugăciunile voastre! Să rămânem sănătoși!”.

Cum e posibil așa ceva, să ne înstrăinăm ca neam atât de mult de curăția morală, de rugăciune și de Dumnezeu. Mai văd o știre care iar mă pune pe gânduri. La Cluj peste 2000 de oameni stau ca sardele într-un aeroport așteptând avioanele care-i vor duce la lucru în Germania, iar Bisericile nu au voie să se adune nici măcar în noaptea de înviere, nici măcar să vină pe rând oamenii la porțile Bisericii pentru a lua lumină sau pentru a face o rugăciune.

Știu ca pot face acea rugăciune și în cămăruțele lor, dar la Cluj ce caută 2000 de oameni îngrămădiți pe un aeroport? Adică avem dublă măsură? În Biserica se pot îmbolnăvi, dar pe aeroport nu? Când caută credința vin virusurile, iar când caută banii și de-ale gurii nu mai vin? Aici e deja exprimarea unei gândiri pur materialiste, o gândire care condamnă credința, dar care nu condamnă tot ce are legătură cu păcatul, imoralitatea și goana asta doar după pământ. Nu am auzit pe nimeni să zică faptul că boala a venit prin alergatul frenetic după hârtie igienică și drojdie, dar a venit din cauza alergatului după credința în Dumnezeu. Asta-i culmea snobismul și a obrăzniciei!

Cu prețuire pentru creștinii de pretutindeni,

Toni Berbece

Sursa: https://toniberbece.ro