Live Radio

sâmbătă, 16 decembrie 2017

Conceptul de Mos Craciun si Mos Nicolae – Traditia si miturile Craciunului

pagan-christmas-santa-claus-st-nicholas

Elemente pagane de sarbatori

Conceptul de Mos Craciun si Mos Nicolae

Mos Craciun este un alt exemplu de element pagan in sarbatoarea Craciunului. Mos Craciun este un amalgam din mai multe traditii.
Dar in majoritatea culturilor din lumea intreaga, exista asa numitele „duhuri ale casei”. care supravegheaza caminul si hornul, au grija ca focul sa nu se stinga si ca mancarea sa fie bine preparata, la fel si de caldura din casa ca sa-i rasplateasca pe cei care i-au facut pe plac in decursul anului si sa lase un blestem sau o alta forma de pedeapsa asupra oamenilor care nu l-au multumit.
Conceptul de Mos Craciun are o istorie lunga si controversata. Un numar mare de diverse culturi a contribuit la personajul complex de astazi. Incepand tot in Scandinavia, prima reincarnare a lui Mos Craciun a luat forma lui Odin, zeul pagan al tunetului, un barbat inalt, cu o barba lunga, care traia in padurile nordice, pline de duhuri. Odin traversa cerul in timpul solstitiului de iarna. hotarand cine va muri si cine va prospera. Majoritatea credinciosilor erau infricosati din cauza acestei perioade a anului.
In Anglia, Odin s-a transformat, in sfarsit, in Mos Craciun, care incununat cu crengute de stejar verde, calatorea prin tara imbatandu-se la „festivalurile nebunilor”.
Deseori era insotit de un tap cu coarne, simbolizand in mod ironic pe cei care au respins mantuirea lui Isus Hristos.
Conform traditiilor bisericii de la Roma, un episcop turc pe care-l cheama Nicolae, in secolul 4 detinea puterea in Asia mica. El era cunoscut ca parintele care sprijinea negustorii pe mare. De-a lungul secolelor, a inceput sa se raspandeasca, se spunea ca sfantul Nicolae l-a prins pe diavolul, l-a pus in lanturi, si l-a facut servitorul sau. Recunoscut in diferite culturi ca si Krampus, Beelzebul, sau Zwarte Piet (Petru cel Negru), acest insotitor al sfantului Nicolae este cel mai bine cunoscut sub numele lui german, Knecht Ruprecht. Descris ca o creatura hidoasa cu coarne, servitorul Ruprecht era un personaj sinistru si obscur, care era in contrast cu sfantul Nicolae. Intr-un anumit fel, insotitorul lui Mos Craciun, tapul cu coarne, s-a metamorfozat intr-un drac amenintator cu numele Ruprecht. In timp ce sfantul Nicolae mergea din casa in casa, intreband despre purtarea copiilor, Ruprecht arunca prin horn bomboane si cadouri in incaltamintea copiilor cuminti, care era pusa acolo. De aici am preluat noi traditia de a atarna la Craciun sosete de polita caminului. Daca copilul putea sa recite sfantului Nicolae o poezie sau sa-si demonstreze dibacia, primea un dar, dar daca nu putea sa-si aminteasca nici o poezie sau daca a fost rau, ea sau el primea o lovitura cu nuiaua sau cu biciul. Ruprecht purta si un sac mare pe care-l folosea deseori pentru a lua copiii care au fost foarte obraznici.

Traditia si miturile Craciunului

In emisfera de Nord, in a doua parte a lunii decembrie, zilele au cea mai scurta durata, iar noptile cea mai lunga. Pentru lumea pagana aceasta este cea mai potrivita perioada a anului ppentru celebrarea si practicarea lucrarilor intunericului. Calendarul pagan numeste aceasta perioada solstitiul de iarna. Traditiile de Craciun din zilele noastre au inceput in timpul petrecerilor pagane de iarna din perioada precrestina, organizate de oamenii din nordul Scandinaviei. Pentru a-l onora pe Jul, zeul pagan, al sexului si fertilitatii, in luna decembrie era organizata opetrecere de 12 zile. Unui bustean mare, considerat ca fiind idol, i se dadea foc si era mentinut 12 zile. In fiecare zi era ars ca jertfa un om sau un animal. Distractii salbatice si nebunesti insoteau sacrificiile zilnice, in timp ce participantii beti se straduiau din rasputeri sa contacteze duhurile.
La o departare de mii de kilometri, in Roma precrestina, participantii la sarbatoare isi omagiau zeii in timpul solstitiului de iarna. Traditiile vrajitoresti sustin ca un anumit numar de zei pagani s-au nascut in aceasta perioada, de exemplu: Dionisos, Atis si Baal, zeul masculin principal al fertilitatii si depravarii.
Se spunea ca un alt dumnezeu pagan din Persia, numit Mithra, s-a nascut chiar in data de 25 decembrie. Mithra era zeul soarelui invincibil, zeul luminii dintre cer si pamant, proslavit in acea vreme de un cult roman cu multa influenta. Nasterea lui simboliza sfarsitul noptilor lungisi reintoarcerea la dominatia soarelui. In timpul sarbatorii de o luna de zile, din perioada solstitiului de iarna toate tribunalele din Roma erau inchise. Era permis orice fel de crima: domina homosexualitatea, travestirea si desfraul necontrolat. Ordinea Romei era perturbata. Chiar si copiilor li se permitea sa participe la orgiile de betie, care erau parte componenta a sarbatorii.
In anul 270 d.H. imperatorul roman, Aurelian, a oficializat sarbatoare punand de o parte saptamana dintre 17-24 decembrie, care culmina cu oferirea cadourilor in ziua de 25 decembrie pentru a celebra nasterea zeului soarelui. Aceasta orgie romana le intrecea pe toate si mai tarziu a devenit cunoscuta sub denumirea de Saturnalia, in onoarea zeului Saturn, zeul excesului.
Invadand Marea Britanie, soldatii romani au adus cu ei traditiile lor pagane si desfranate. Inradacinandu-se in Anglia, saturnalia a devenit cunoscuta sub denumirea de „festivalul nebunilor” condus de domnul dezmatului.
In sec. 4 guvernul a sanctionat biserica de la Roma incapabila sa stopeze cresterea numarului de traditii pagane si care a ales sa le introduca in asa numitul „crestinism oficial”. Biserica a crezut ca astfel va atrage la ea mai multi pagani.
Pana in perioada aceasta ziua de nastere a lui Isus Hristos, Mesia evreilor, nu se sarbatorea deloc. Totusi, ignorand Scripturile care spuneau ca, probabil, nasterea n-a avut loc iarna, biserica a produs confuzie in istoria biblica si a facut ca ziua nasterii lui Isus sa coincida cu cea a zeului pagan, Mithra. Astfel, data nasterii zeului Soarelui a devenit acuma ziua nasterii Fiului lui Dumnezeu si o incalcare a Cuvantului.
La jumatatea sec. 19 bisericile din America au fost ultimele care au opus rezistenta in razboiul impotriva validarii Craciunului. In sfarsit, lupta a incetat, datorita eforturilor Societatii Americane a scolilor duminicale, care a inceput sa organizeze niste programe de Craciun pentru copii ca modalitate de a umple bancile din biserica. Societatea sustinea ca reconstituirea Craciunului e o posibilitate de a vorbi copiilor despre nasterea lui Isus Hristos. De asemenea, ei ofereau cadouri si dulciuri copiilor ca mijloc de a momi familiile lor si ed a le face sa accepte sarbatoarea, in ciuda istoriei si a radacinilor evident pagane. Totusi, lucrarea celui mai cunoscut scriitor englez, Charles Dickens, scrisa in 1843 si avand un subiect fantomatic, „Cantec de Craciun”, a inradacinat pentru totdeauna sarbatoarea Craciunului in inimile americanilor. Romanul lui Dickens, indragit in intreaga lume, a facut ca ospaturile pagane de Craciun, pomii stralucitori, vitrinele sclipitoare si caldura caminului familial sa fie irezistibile pentru cei care doreau sa sarbatoreasca Craciunul. Venind in America in 1867 pentru a promova opera sa, Charles Dickens a avut un impact enorm asupra teatrelor, in timp ce-si citea povestirea in fata publicului inflacarat pe scenele intregii tari. „Cantecul de Craciun” a retinut atentia intregii Americi si a distrus si ultimele incercari de a opri evolutia Craciunului.
In 1875 puritanii au fost invinsi si in 1890 toate statele americane au votat pentru legalizarea Craciunului.

Niciun comentariu: