Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. 1 Timotei 6:10
Fiecare din noi muncim pentru a câştiga banii necesari traiului de zi cu zi. Puţine excepţii există în care oamenii muncesc în alte scopuri iar voluntarii sunt din ce în ce mai puţini. Alocăm o parte consistentă din timpul nostru pentru a câştiga banii cu care să ne cumpărăm cele necesare şi uneori nu ezităm să tăiem din timpul de odihnă, din cel devoţional, din cel al familiei, din cel al bisericii pentru a munci. În fond ce poate fi aşa de rău, muncim doar, nu mergem la distracţie, ne zicem.
Părinţii noştri au muncit mult şi ne-au dat un model. Ei şi acum muncesc mult dacă mai trăiesc. Privesc la bătrânii din biserică de la Agârbiciu au degetele strâmbe de tot iar unghiile de multă vreme n-au mai crescut, ba dimpotrivă, s-au tot tocit de nu mai seamănă a unghii. Munca ne ocupă minim 8 ore dar cei consideraţi harnici dau 10 -12 – 14 -16 şi mai mult. Totul pentru bani. Acum întrebarea care vine involuntar este ce putere au în ei banii ăştia de ne motivează aşa?
Ne plângem tare, tot mai tare în ultima vreme că e criză financiară şi totuşi niciodată magazinele nu au avut mai multe case de marcat şi parcarea mai plină. Niciodată nu a existat mai multă risipă ca acum, niciodată nu s-a produs mai mult ca acum în industria de consum. Ceva trebuie să fie dereglat aici. Ceva nu este în regulă. Oare nu or fi banii un mod de manipulare la nivel macro? Oare nu suntem seduşi de bani? Vei spune poate că nu dar au nu mai sunt aşa de sigur în dreptul meu.
Modul în care e structurat comerţul acum e unul foarte bine gândit. Oamenii sunt fericiţi când împing căruciorul prin supermarket şi cu cât acesta se umple mai tare, nu contează cu ce, cu atât inima şi faţa acelui om radiază mai mult, îl cuprinde un soi de satisfacţie, de mândrie. O senzaţie că este în controlul lucrurilor, că are pe ce se baza. Încearcă să te observi când mergi la cumpărături, să observi reacţiile pe care le ai şi ce simţi atunci şi vei avea surprize.
Vrem sau nu vrem posesia banilor ne face să ne credem „stăpâni peste situaţii”. Pe măsură ce strângem mai mulţi inima noastră e tot mai liniştită cu privire la viitor şi avem un soi de siguranţă. Poate doar gândul că ni i-ar putea fura cineva ne-ar mai tulbura. Dar banii sunt foarte atrăgători pentru oameni, pentru mine, pentru tine. Chiar şi cei evlavioşi şi credincioşi au tendinţa de a se încrede în puterea lor financiară. Mai mult, dorinţei de a câştiga bani îi şade bine îmbrăcată în haină de evlavie. „Dacă domnul vrea asta şi îmi dă putere….”
Banii fac ca părinţii ă lase copiii şi să plece departe, departe… crezând că acei bani câştigaţi îl vor câştiga şi pe copil. Banii fac pe soţi sau soţii să plece departe, departe… crezând că relaţia poate fi strânsă şi durabilă dacă este cusută cu aţa financiară groasă. Banii fac părinţii să muncească peste program, să vină acasă la timp să le spună noapte bună copiilor crezând că dedicarea şi devotamentul lor (pentru bani) îi vor convinge pe copii să le urmeze exemplul. Banii reuşesc să ţină omul departe de biserică fără mustrări de conştiinţă, e o scuză perfectă: lucrez şi duminica. Ar trebui să inspire o oarecare doză de milă combinată cu apreciere şi cu eroism. Banii fac oamenii să renunţe la timpul lor de părtăşie cu Dumnezeu foarte uşor. Am muncit ieri până târziu… Banii îi înstrăinează pe soţi. Nu mai au timp unul de celălalt, nu au când să se mai vadă, când să se mai privească în ochi? Când să mai comunice? Când să mai facă sex? E nevoie de sacrificiu ca să trăieşti…
În cartea Estera vedem un om care a crezut că poate face orice cu bani. Haman a vrut să cumpere cu bani viaţa unui popor întreg şi a vrut să îi elimine, să îi ucidă. Tu ce vrei să cumperi cu bani? Iubire? Veşnicia? Copiii? Soţia? Respectul? Sănătatea? Ce crezi că poţi obţine cu bani?
În realitate banii te îndepărtează cel mai bine de cele de mai sus. Te străduieşti să munceşti pentru ca să nu-i lipsească nimic copilului, să aibă totul de-a gata „el numai să înveţe” ne spunem cu dorinţa profundă de a realiza şi el eforturile mari făcute pentru banii necesari întreţinerii lui. Dar… suntem surprinşi să aflăm că el e nemulţumit pentru că ar vrea încă ceva. Suntem dărâmaţi când auzim că s-a înhăitat cu un anturaj dubios, sau că are un tatuaj, sau că fumează sau că a început-o cu alcoolul. Mulţi bărbaţi se întrebă de ce după atâtea eforturi soţia lor i-a înşelat, s-a culcat sau a plecat cu altul şi apărarea e tot aia: „Ce nu a avut la mine, am muncit să aibă de toate.” Mulţi oameni vor fi surprinşi să audă că banii donaţi de ei bisericii nu pot compensa prezenţa lor acolo sau timpul de relaţionare cu Dumnezeu sau pe cel de rugăciune şi citire a scripturii.
Dragii mei, e timpul în care suntem tot mai des „învăţaţi” cum să facem bani, suntem învăţaţi cum să avem succes, cum să împrumutăm bani. Cum să facem bani repede şi fără eforturi prea mari. Dar oare de ce? Nu cumva e o capcană? Niu cumva cineva caută să ne arunce laţul ca să ne prindă şi să ne strunească? O ba da. Suntem în mare pericol, şi încă unul din acela îmbrăcat frumos, creştineşte. Avem nevoie să fim locuiţi de Duhul lui Dumnezeu ca să înţelegem corect puterea distructivă a iubirii de bani şi a încrederii în bani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu