Care a fost sursa luminii din prima zi a Creatiei ?
Creatia a fost un complex de evenimente grandioase, unice si irepetabile. Tocmai datorita faptului ca ea a constat in astfel de evenimente unice si irepetabile, instrumentele pe care stiinta le are la indemana nu sunt suficiente pentru a analiza si intelege minunile Creatiei.
Deoarece niciun om nu a fost martor al acelor evenimente, ceea ce avem raportat in Cartea Genezei reprezinta doar ceea ce ne-a fost revelat de Dumnezeu prin Moise, “istoricul Creatiei”. Iar acceptarea a ceea ce ne-a revelat Dumnezeu in Cuvantul Sau presupune credinta.
Dat fiind faptul ca raportul Creatiei nu este un raport exhaustiv ( care explica totul in amanuntime ), destinat doar specialistilor ( oamenii de stiinta ), el a devenit un teren propice pentru multe speculatii, ipoteze si presupuneri.
Una dintre dilemele pe care le ridica absenta mai multor informatii in raportul Genezei este legata de sursa luminii din prima zi a saptamanii Creatiei: “Dumnezeu a zis: “Sa fie lumina !” Si a fost lumina.” ( Geneza 1,3 ). Daca soarele a fost creat doar in ziua a patra, conform raportului Genezei ( Geneza 1,14-19 ), de unde provenea lumina pe care Dumnezeu a creat-o in prima zi ?
Pentru rezolvarea acestei dileme s-au incercat mai multe raspunsuri. Unul dintre ele, care merita retinut pentru cercetare in continuare, sustine ca lumina primelor trei zile ale Creatiei isi avea originea chiar in Creator.
Biblia Il descrie in repetate randuri pe Dumnezeu ca fiind lumina. Apostolul Ioan le scrie credinciosilor din secolul intai: “Vestea pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim este ca Dumnezeu e lumina si in El nu este intuneric.” ( 1 Ioan 1,5 ) Insusi Iisus Christos a declarat public : “Eu sunt Lumina lumii” ( Ioan 8,12 ), iar Psalmul 104, care reda evenimentele zilelor Creatiei, vorbeste despre Dumnezeu in termenii urmatori: “Tu esti imbracat cu stralucire si maretie ! Te invelesti cu lumina ca si cu o manta” ( Psalm 104, 1.2 ).
In Psalmul 27,1, David afirma despre Dumnezeu: “Domnul este lumina si mantuirea mea”, intreaga Scriptura aratand ca prezenta lui Dumnezeu aduce intotdeauna atat lumina fizica, dar mai ales lumina spirituala.
Evenimentele din timpul Exodului au fost si ele marcate de lumina prezentei lui Dumnezeu in stalpul de foc ( Exod 13,21 ), iar despre cetatea Noul Ierusalim sta scris ca ea nu va avea nevoie “nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu o va lumina” ( Apocalipsa 22,5 ).
Acest lucru a fost profetizat inca din timpurile Vechiului Testament in scrierile profetului Isaia: “Nu soarele iti va mai sluji ca lumina ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci Domnul va fi lumina ta pe vecie si Dumnezeul tau va fi slava ta. Soarele tau nu va mai asfinti si luna ta nu se va mai intuneca.” ( Isaia 60, 19.20 )
Pe aceeasi linie de gandire merg si vechile scrieri rabinice care sustin ca lumina din prima zi a Creatiei era de fapt “splendoarea prezentei divine”. ( 1 )
O alta interpretare a textului din Geneza 1,3 cu privire la sursa de lumina din prima zi a Creatiei este aceea ca soarele si intreg sistemul solar au fost create inca din prima zi, insa doar in ziua a patra Dumnezeu a stabilit functia soarelui si relatia lui cu pamantul.
Aceasta ipoteza ar explica ciclicitatea seara-dimineata inca din prima zi a saptamanii Creatiei. Astfel, soarele, luna si stelele ar fi existat din prima zi, insa ele si-au capatat functia doar in ziua a patra, fiind puncte de reper in calcularea timpului.
Afirmatia din Geneza 1,16 potrivit careia Creatorul “a facut cei doi mari luminatori” in ziua a patra poate fi tradusa si astfel: “Dumnezeu facuse cei doi mari luminatori.” Gramatica limbii ebraice permite o astfel de traducere, ceea ce ar intari ideea ca sistemul solar exista deja in ziua a patra, fiind creat inca din prima zi. In ziua a patra, Creatorul doar a stabilit functiile soarelui, lunii si stelelor.
Cele doua interpretari merita atentia noastra si ele pot fi chiar combinate, ele putand fi complementare. Este posibil ca sistemul solar sa fi fost creat inca din prima zi a Creatiei, insa pana cand soarele si-a capatat functia sa in ziua a patra, lumina a provenit dintr-o alta sursa, cel mai probabil din Dumnezeu Insusi, Izvorul luminii fizice si spirituale. Din ziua a patra insa, soarele si-a preluat rolul de luminator al zilei, devenind un reper important in masurarea timpului.
Lori Balogh
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu